LIVRARE RAPIDA

RETUR 30 DE ZILE

Legalizare în Ro… Sau nu?

De ce este România “mai cu moț” decât alte țări și nici nu concepe legalizarea?

Dacă s-ar legaliza iarba, tot Bucureștiul ar fi învăluit într-un nor de fum, ce ar îngreuna și mai mult traficul îngreunat oricum de la „mama natură”. Dacă s-ar legaliza iarba, numărul de incendii ar crește, pentru că drogații au șanse mai mari să uite țigara aprinsă pe canapea sau într-o grămadă de frunze uscate. Dacă s-ar legaliza iarba, ce urmează, legalizarea zoofiliei? Dacă s-ar legaliza iarba, în timp ar deveni obligatorie pentru toată lumea. Dacă s-ar legaliza iarba, se duce țara asta de râpă. De ce România e „mai cu moț” în subiectul atât de controversat al substanțelor care te relaxează, te fac să uiți de griji, te vindecă sau îți alină suferința? Asta încercăm să aflăm în continuare.

Ca să intru direct în pâine (al cărei consum e legal), cred că una dintre principalele piedici în calea legalizării este populația. Românii sunt extrem de reticenți la discuțiile pe subiecte controversate, și mai ales reticenți la acceptare. E greu să impui ceva majorității, dar în același timp e greu să-i modelezi părerea înspre a fi mai deschisă. Aici e impasul. De ce ne e atât de
greu să lăsăm capra vecinului să fumeze liniștită un joint la ea în curte? De ce nu îl putem lăsa pe cel de lângă noi să facă ce vrea, dacă nu ne influențează viața în niciun fel? De ce ne preocupă atât de mult activitățile care nu ne afectează în mod direct?

Problema e că avem doar impresia că ne afectează, pentru că nu suntem informați. Un exemplu bun sunt românii care cred că homosexualii le vor fura copiii să-i vândă la extratereștri pe Uranus. Exagerez, dar înțelegeți ideea. Nouă, românilor, ne place să ne dăm cu presupusul despre experiențe pe care nu le-am trăit, să vorbim din auzite și să avem prejudecăți nefondate. Pentru că e cea mai ușoară cale spre a avea o părere. Iar dacă nu ai o părere, nu exiști.

Poate că una dintre probleme este că suntem un popor foarte religios. Mergem cu religiozitate la biserică (pun intended), iar asta naște o apetență spre respectarea unor dogme care mai degrabă rigidizează viața. Ajungem să privim cu ochelari de cal, în loc să deschidem ochii larg, ca să vedem în întregime peisajul unor subiecte precum iarba sau educația sexuală în școli. Ne e teamă că ne bate Dumnezeu, când în realitate el s-ar putea să fie mult mai relaxat. Vă amintiți când Dumnezeu a spus: să nu fumați cannabis? Nici eu, pentru că n-a spus-o. Suntem prea duși la biserică. Sau poate doar prea duși.

Aceste preconcepții retrograde ne trag înapoi și ne îndepărtează de trendurile mondiale de relaxare, care se accentuează în tot mai multe țări prietene cu iarba. Trenduri care au efecte pozitive. Ca să dau un exemplu, în primul an de legalizare și vânzare comercială, celebrul stat
american California a obținut $300 de milioane din taxe. Vă imaginați ce ar însemna acești bani pentru România? Am putea să desenăm pe hârtie sute de kilometri de autostradă, am putea construi zeci de biserici noi, am putea crea mii de joburi fictive. Vă dați seama câte Lamborghiniuri și-ar cumpăra din acești bani parlamentarii? Așa, vor trebui să se mulțmească doar cu BMW-uri. Iarba nu are efecte adverse nici măcar pentru cel care o folosește, cu siguranță nu va avea efecte adverse pentru societate.

Bine, dacă facem un exercițiu de imaginație, în România s-ar putea să fie mai greu să obții iarbă legală, decât de la un dealer din spatele blocului. Ar trebui dosar cu șină (life hack: poți face filtre din el), buletin în original, copie după buletin în copie și original, certificat de naștere, declarație pe propria răspundere că ai 18 ani, declarație pe proprie răspundere că tu ai
completat declarația pe propria răspundere, dovadă a plății plăcuțelor de înmatriculare, aviz de mediu, xerocopie a actului care atestă dreptul de proprietate asupra spațiului unde fumezi, și 4 fotografii ¾. Abia atunci poți intra pe www.ardeiarba.ro să îți comanzi produsele preferate.

România e țara paradoxurilor. Ne temem că legalizarea ierbii ne-ar transforma într-o țară de drogați. Uităm însă că suntem țara cu cele mai multe farmacii pe cartier pătrat. Uităm că dacă deschizi televizorul pe reclame, în 3 minute vezi spoturi pentru medicamente care îți „tratează”
fiecare părticică a corpului, de la micoza unghiei mici de la piciorul stâng, la inflamarea trompei lui Eustachio din urechea internă. Uităm că de Crăciun/Paști, ne facem cu bună știință stocuri de triferment pentru a trata o afecțiune pe care o putem evita simplu: a nu se îngurgita o jumătate
de porc la o masă. Nu luăm în seamă efectele nocive dovedite ale alcoolului, fumatului sau mâncatului de grăsimi (categorii la care suntem în top), dar ne îngrijorăm de efectele fictive ale cannabisului. Care, apropo, sunt chiar pozitive.

Concluzia? Nu cred că vom legaliza prea curând iarba. Ca multe alte subiecte polarizante, e o problemă de acceptare și informare, aspecte unde noi, românii, nu prea excelăm. Putem accepta libertatea celui de lângă noi, mai ales când nu afectează libertatea proprie? Putem accepta că legea nu va opri niciodată consumul, iar tinerii patriei vor găsi în continuare căi să
consume pe ascuns? Putem accepta că legalizarea nu înseamnă înmulțirea consumatorilor, ci doar relaxarea celor care consumă deja? E cale lungă. Poate că dacă am fuma un joint împreună, am privi altfel lucrurile.

Autor: Luchian

1 Comment

  • Bornescu Mimi

    ,
    septembrie 2, 2020 @ 9:13 am

    Din pacate, Romania este mult in urma tarilor dezvoltate ca si mentalitate, deci parerea mea este ca fie va dura foarte multi ani pana se va legaliza. Oamenii incompetenti din conducere, dar si influenta bisericii, gradul de analfabetism, lipsa legilor si multe altele, sunt cauza pentru care nu se ia in calcul legalizarea cannabisului nici macar in scop medicinal, chiar daca este dovedit faptul ca ajuta in tratarea multor boli. Pacat…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

X